1. Epoca sfidării veșnice fără Dumnezeu

Vineri, 4 martie 2022, ora 19:00

– Cunoașterea lui Dumnezeu: dreptate și bunătate

– Sfidarea mondială: revolta omului împotriva judecății divine

,,El a făcut frumos orice lucru la timpul lui, a pus și veșnicia în inima lor, încât omul poată să cuprindă de la început până la sfârșit lucrarea pe care o face Dumnezeu,, (Eclesiastul 3,11).

 

Un paradox al vieții, care ne șochează și ne tulbură, este faptul că acest cuvânt, venicia, cel mai des este scris pe lespedele de mormânt: loc de veci. Asocierea veșniciei cu moartea este dureroasă. Din acest motiv omul a căutat și continuă să caute secretul vieții veșnice. Cele mai vechi exemple sunt basmele și epopeele. Petre Ispirescu a colecționat basmul popular, Tinerețe fără bătrânețe i viață fără de moarte.

Fiul unui împărat refuză să se nască până când tatăl său îi promite tinerețe fără bătrânețe i viață fără de moarte. Când copilul ajunge bărbat mare îi cere tatălui să-i ofere ceea ce i-a promis la naștere. Fiindcă tatăl nu a putut să-i ofere aceasta, băiatul pleacă în lume să găsească darul promis. Trece prin teritoriile a două femei demon, Ghionoaia și Scorpia, pe unde nimeni nu a reușit să mai treacă viu. Apoi trece peste pădurea fiarelor sălbatice, care devorau pe oricine întra pe teritoriul lor și ajunge, în sfârșit, la palatul unde era veșnicia. A rămas fericit acolo mult timp, până când, din neatenția a trecut prin Valea Plîngerii. După acest moment l-a aducat un dor de casă, unde s-a întors, a găsit totul în paragină și ruină, iar el a îmbătrânit dintr-o dată și a murit pe ruinele regatului strămoșesc.

Aproape identică este epopeea lui Ghilgameș. Este cea mai veche și renumită poveste antică. Este produsul primei civilizații sumeriene și într-un fel, este biblia lor. S-au găsit două seturi de tăblițe, unul în limba sumerină și altul în limba akkadiană. Ghilgameș, regele Urucului pleacă în căutarea nemuririi. Singurul om care avea veșnicia era Utnapiștim, supraviețuitorul potopului, Noe din Biblie, care locuia pe o insulă foarte departe. Trend prin aceleași peripeții ca Făt Frumos, Ghilgameș ajunge la Utnapiștim, care îi dă planta vieții, din care trebuie să mănânce. În drum spre casă, pierde această plantă, care a fost mâncată de un șarpe în timp ce bea apă dintr-un izvor. Și Ghilgameș se întoarce trist în lumea lui și moare.

Tragedia tuturor epopeelor și a basmelor este că omul nu poate găsi nemurirea și este, inevitabil, înghițit de moarte. Și totuși, fiecare om vrea să trăiască cât mai mult, își dorește veșnicia. De unde are omul acest gând al veșniciei, dacă a fost programat să trăiască 80 – 90 de ani? Gândul veșniciei este pus în noi de Dumnezeu. Am fost creați cu posibilitatea de a trăi veșnic. Aveam posibilitatea să mâncăm din Pomul Vieții și să trăim în Eden, palatul veșniciei. Trupul nostru era perfect, fără genele răului, fără a moșteni vreo boală, degenerare sau patimă. Destinul era în mâinile noastre, noi trebuia să alegem, dacă vrem să rămânem acolo, lângă Pomul Vieții, sau să coborâm în Valea Morților.

Am ales să mâncăm din pomul cunoștinței binelui și răului. Alegerea noastră ne-a privat de dreptul de a mânca din Pomul Vieții, ne-a scos afară din Eden și am ajuns muritori. Alegerea noastră a condus la degradarea lumii antediluviene, la distrugerea relațiilor normale dintre oameni, până acolo că nu mai era posibilă continuarea vieții normale pe pământ. Alegerea noastră pentru rău și violență a dus la distrugerea lumii prin potop, după cum astăzi, tot noi am adus pământul acesta în pragul distrugerii ecologice.

A rămas totuși ceva de la creațiune, gândul veșniciei. Idealul lui Dumnezeu cu omul, condițiile fericite din Eden, au rămas înscrise în genomul fiecăruia dintre noi. Vrei să afli secretul veșniciei? Vrei să găsești drumul înapoi spre casa originală, Edenul? Vrei să recapeți dreptul de a manca din Pomul Vieții?

Avem o singură cale de instruire, Biblia. Ea nu prezintă basme sau epopei. Este o relatare simplă, clară, logică și demonstrabilă Primele pagini din Biblie ne prezintă istoria începuturilor și cum a pierdut omul dreptul de a mânca din Pomul Vieții. Ultimele pagini din Biblie ne prezintă finalul tragediei, cum s-a recâștigat Edenul, cum putem mânca din nou din Pomul vieții și obține veșnicia.

Te invit, prietene, să urmărești această prezentare și ciclul de prelegeri. Aici poți afla adevărul sigur și posibilitatea reală de a ajunge la Pomul Vieții. Prelegerile îți va oferi posibilitatea să urmărești în paralel eforturile omului, realizările civilizațiilor în drumul lor spre fericire și veșnicie cu oferta divină pentru a ajunge acolo. Sunt două căi, două direcții opuse. E bine să le cunoști pe amândouă apoi să alegi. Totul depinde de tine, tu hotărăști, noi îți oferim doar informația corectă.

 

  1. a) Turnul Babel. A fost prima acțiune a omului de-al sfida pe Dumnezeu: Era revoltat că a fost alungat din Eden. Era furios că strămoșii lui au fost distruși prin potop. Era nemulțumit că a pierdut veșnicia și se temea că va veni un alt potop peste omenire, deși Dumnezeu i-a promis omului că nu va mai distruge lumea prin potop și i-a dat ca semn curcubeul. Omul nu avea încredere în Dumnezeu și a trecut la acțiune: ,,Veniți să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri; să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului  pământ,, (Geneza 11,4). Obiectivul era să cunoască secretele ploii și a norilor și să modifice ei cursul naturii. Turnul reprezenta un pumn ridicat spre cer, spre Dumnezeu, o acțiune sfidătoare la adresa Lui. N-au reușit, s-au trezit vorbind în diferite limbi, sau certat între ei și s-au împrăștiat. Numele a rămas până astăzi, Babel – încurcătură, o relatare fidelă a experienței lor revoltătoare. Babilonie, o situație fără soluție, o cacealma fără sfârșit.

 

  1. b) Piramida și obeliscul. Este a doua modalitate de a căuta veșnicia. Soarele era zeul suprem pentru egipteni, el le aducea lumină, căldură și viață. Întoarcerea la soare însemna recâștigarea veșniciei. Piramida și obeliscul reprezenta raza de soare, modalitatea prin care soarele coboară pe pământ, dar și un fel de pod cosmic prin care te poți întoarce la soare. Inventatorul piramidei a fost arhitectul și preotul Imhotep. Mai târziu egiptenii l-au zeificat și a primit numele de Pontifex Maximus – mare constructor de poduri. Dacă pe mormântul tău se ridică o piramidă, și dacă cunoști anumite incantații mistice, atunci sufletul decedatului se înalță la soare, plutind pe razele lui într-o barcă solară.
  2. c) Epoca sfidării a fost între anii 3000 – 2350 î.Hr. Este prima civilizație din istoria omenirii, una excepțională. Acum s-au ridicat cele mai colosale construcții și cele mai ciudate, urmele lor fiind atracții turistice i locuri de pelerinaj pentru alții. Fără războaie sau alte acțiuni externe, această epocă se termină brusc. Lucrările lor se opresc, planul lor eșuează și nu va mai fi reluat în aceiași formă. Concluzia este: Nu poți obține veșnicia prin forțe proprii, prin acțiunea omului.

 

  1. d) Gândul veșniciei. Dumnezeul care l-a alungat pe om din Eden, care i-a închis drumul spre Pomul Vieții, tot El îl cheamă, îl învață și îl ajută să vină înapoi. Dacă dorești ca acest gând al veșniciei, pus în tine de Dumnezeu, să devină realitate, citește Biblia, ascultă vocea Lui și vei fi fericit.

Avraam este primul bărbat care iese din |Babilon. Întoarce spatele acelei civilizații strălucite. Va străbate și va cunoaște toată lumea bună de atunci. Va ajunge până în Egipt, admiră

Nd piramidele, dar va ieși și de acolo.  Avraam Îl credea pe Dumnezeu pe cuvânt și călătorea spre cetatea care are temelii tari, a cărei arhitect și constructor era Dumnezeu. Avraam s-a întâlnit cu Dumnezeu (Isus Hristos), au stat la masă sub stejarul lui Mamre, apoi a mijlocit pentru Sodoma., iată intervenția sa: 

,,Departe de Tine să faci așa, să omori pe cel drept cu cel rău și cel drept să fie ca și cel rău; departe de Tine! Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?,, (Geneza 18,25).

Din acest dialog Avraam descoperă că Dumnezeul său este, în egală măsură, și drept și bun. Generațiile Babelului și ale piramidelor L-au înțeles că este doar drept, un Judecător aspru, care pedepsește, de care trebuie să te ferești și să te aperi. Din acest motiv L-au urât pe Dumnezeu și au acționat împotriva poruncilor Sale.

Avraam Îl descoperă pe Dumnezeu în profunzimea Lui. Totul depinde de modul în care Îl înțelegi pe Dumnezeul tău, de răbdarea pe care o ai să asculți până la capăt logica faptelor Lui. Avraam rămâne fără argument și încetează pledoaria sa, când află că Dumnezeu este dispus să cruțe cinci cetății, cu câteva mii sau zeci de mii de oameni, dacă acolo s-ar fi găsit cel puțin zece oameni drepți.

Avraam este surprins în bine, când vede că |Dumnezeu nu nimicește cetatea până când cei patru oameni drepți din casa lui nu sunt scoși afară din cetate. El înțelege că Dumnezeu nu nimicești nici măcar un singur om drept, El oprește prăpădul, El trimite îngerii Săi, El intervine hotărât ca chiar un singur suflet bun să fie salvat.

Avraam observă că focul din cer a distrus totul, atunci când răul era așa de mare, încât chiar el era gata să fie linșat în casa sa. Cu durere constată că judecata divină cade peste oricine nu respectă porunca strictă a lui Dumnezeu, chiar soția sa rămâne o stană de sare pentru că a privit înapoi. 

Dumnezeu intervine: Este normal să protejezi și să salvezi orice om drept; Este normal ca fiul sau fiica ta să fie salvați. Acești oameni, care au ascultat de Dumnezeu, care au ieșit din Babilon, din Egipt, au pus bazele unei noi civilizații – civilizația credincioșilor. Nu o vei găsi în analele istorie, căci sunt prea puțini și neglijați de cei mulți. Nu-i vei întâlni pe scenele mari ale lumii. Ei i-au croit lumea lor. A rămas până astăzi, tăblițele de pe străzile orașelor cu numele: Calea Patriarhilor. Monumentele lor nu sunt impresionante, sunt importante: altarele de jertfă: Sichem, Betel, Moria. Viața lor nobilă și sfântă a dat naștere la trei religii monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Visul tuturor credincioșilor din aceste trei religii este ca în împărăția lui Dumnezeu să stea la masă cu Avraam, părintele lor. Atunci vor obține veșnicia, pierdută prin neascultare și recâștigată prin dreptatea și bunătatea lui Dumnezeu.

Doar două lumi sunt în jurul tău; una care continuă ambiția și acțiunea omului revoltat împotriva lui Dumnezeu, și alta care cântă, citește i se roagă Creatorului. Poți continua să ridici pumnul, să adresezi orice cuvânt de nemulțumire, de ofensă sau jicnire la adresa Lui. El este atât de bun că nu te lovește, nu te oprește. El, Dumnezeu tău, nu dorește moartea păcătosului, ci mântuirea lui, nu uita aceasta! În același timp poți apela la El, poți studia Biblia pentru a-L cunoaște mai bine, poți experimenta bunătatea Lui și poți să ai parte de ea. Acum, la fel ca la început, tu alegi: poți mânca din Pomul Vieții, sau din Pomul cunoștinței binelui și răului. Curiozitatea, aventura, setea de senzații tari te împing spre pomul cunoștinței binelui și răului. Te întreb: nu te-ai săturat de rău, de atâtea accidente, boli și nenorociri? Mai vrei să adaugi și altele? Gândul veșniciei te poate aduce aproape de Pomul Vieții, poți descoperi în aceasta originea ta divină, pe Dumnezeu ca Tatăl tău. Nu-l respinge! Alege astăzi să te apropii de El. Vei descoperi un Părinte în egală măsură drept și bun. Alege să devii copilul Lui.