3. Credința rațională și credința mistică

Duminică, 6 martie 2022, ora 19:00

    Ești un om credincios și te raportezi la Dumnezeu. Mergi la biserică, chiar dacă nu prea des, ai în casă o Biblie și în anumite momente mai dificile citești din ea. Marile evenimente din viața ta și ale familiei le trăiești la biserică, precum botezul, cununia și înmormântarea. Dar, ce fel de credință ai? Pe ce se bazează credința ta? Cât de sigur ești de tot ceea ce crezi?
    Tema de astăzi își propune să analizeze acest subiect important din viața unui om, credința. Acest subiect împarte lumea în două mari categorii: credincioși și seculari, agnostici, sau chiar atei. Credincioșii cred că există un Dumnezeu suprem, că are o carte sfântă Biblia, că trebuie să te conformezi anumitor rânduieli cuprinse acolo. Secularii nu-și pun nici o problemă, ei au scos din mintea lor astfel de subiecte. Cred că sunt liberi, cu o gândire superioară și nu au nici o prejudecată. Dar nu vrem să vorbim despre aceasta; ne preocupă doar cei care cred.

    Poate fi diferențe și între credincioși? Putem vorbi de credinciși buni, bine întemeiați și alții care se înșeală singuri? Da, orice lucru bun are un altul contrafăcut, pare la fel, dar nu este de calitate. Care este credința bună, de calitate? Este credința întemeiată! Și care este credința contrafăcută, falsă? Credința mistică. Să vedem care este una și care este cealaltă.
    Credința întemeiată este cea care se sprijină pe două elemente de bază, așa cum spune textul biblic: ,,Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei care cred,,(Evrei 11,6). Care sunt cei doi piloni? Primul este convingerea fermă că există un Dumnezeu veșnic, nevăzut, puternic și bun. Acest fapt este în adâncul sufletului tău, este un dar divin pe care tu l-ai dezvoltat și susținut. Această încredere te leagă de cer, te ridică spre Dumnezeu. Al doilea pilon este experiența ta cu Dumnezeu. Este dovada că ceea ce tu I-ai cerut, El a împlinit. Este răspunsul vizibil la rugăciunea invizibilă. Este mâna care intervine de sus, pe care n-o vezi, dar simți că te prinde și te scapă din necazuri.

    Credința întemeiată începe prin studiul Bibliei și ascultarea predicilor: ,,Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnewzeu,, (Romani 10,17). Dacă acum, când asculți o predică, sau citești în Biblie, tu pui o cărămidă la temelia credinței tale. Dar nu este destul. Tu nu ești mulțumit. Vei pune întrebări: De ce așa? De unde vine aceasta? De unde știm că acest fapt a avut loc? Etc. Atunci când îți pui întrebări este un lucru foarte bun, pentru că tu cauți argumente, dorești dovezi, cu alte cuvinte, tu vrei să-ți consolidezi credința. Acest mod de studiu te conduce la credința întemeiată. Argumentele istorice și arheologice, studiul limbilor biblice, analiza comparativă a paragrafelor din Biblie te vor conduce să ai o credință întemeiată. Aceasta este credința adevărată, este, în realitate, credința ta, la care ai depus un efort să găsești argumente.

    Ce este credința mistică? Poate fi comparată cu un om legat la ochi, care spune: Știu unde este creionul, nu am nevoie să mă ajutați, mă descurc singur! Misticul crede fără să citească și să asculte predici, el crede, pur și simplu. Misticul nu are nevoie de argumente, de cercetare. El știe prin definiție că acela sau acesta este exact așa cum crede el. Misticul nu cercetează istoria, nici arheologia biblică și nu are nevoie de studiul greoi al limbilor biblice. În realitate, el nici Bibilia nu preo o studiază. El meditează! El pretinde că are iluminare de sus, că le știe pe toate prin descoperire divină. Pentru mistic elementele senzoriale sunt foarte importante, conexiunile sunt lipsite de orice logică, de fapt el nu raționează. Nu poți avea o discuție normală cu el, sau îl accepți în totul, sau ajungi la ceartă.

    Lumea antică a fost mistică. Religia lor a fost politeistă și ilogică. Ei nu au avut cărți sfinte, nici revelații divine și nu au dezvoltat o școală de studiu și de cercetare. Au construit doar temple i altare, au adus jertfe și aveau ritualuri foarte sofisticate și atrăgătoare, așa ca să-i încânte pe oameni și săi atragă. Lumea lor era în concurență și luptă, fiecare susținând că zeitatea lor este mai mare și mai puternică. Aveau formule magice, numere mistice, nume tainice, și dei care le cunoșteau și știau să le manipuleze dețineau puteri mistice.
    Între religiile mistice din antichitate i religia rațională, credința dovedită a omului biblic a fost o luptă acerbă. Misticii erau ofensați pe simplitatea i puterea credincioșilor autentici. Ei simțeau că le fuge pământul de sub picioare, de aceea au încercat să distrugă credința autentică, rațională. Punctual culminant al acestui conflict a fost Bătălia de pe Carmel. A avut loc în timpul regelui Ahab, un adorator al lui Baal și a lui Ilie, profetul plin de curaj al Dumnezeului adevărat.
    Baal era socotit zeul vegetației, al ploii și al pământului în general. El era cel care asigura hrana oamenilor prin plile care le aducea și susținerea vegetației. În timpul regelui Ahab, religia lui Baal devenise predominantă în Israel, și, foarte ciudat, evreii au cunoscut o epocă de înflorire economică, de prosperitate.
    Ilie era profund îndurerat când asista la stingerea credinței în Dumnezeul lor, Iahve. El s-a rugat lui Dumnezeu să nu de-a ploaie trei ani și jumătate, și într-adevăr a fost o secetă teribilă. Totul s-a uscat, poporul era în proagul malnutriției și dispariției. Regele, preoții lui Baal și foarte mulți israliți îl acuzau pe Ilie. Ei spunea că Ilie l-a jicnit pe Baal și acesta ofensat de provocare nu vrea să mai dea ploaie până nu va fi pedepsit Ilie.Toți îl căutau pe profet pentru a-l pedepsi și a mulțumi pe zeul lor Baal.
Ilie apare în mijlocul întregului popor pe muntele Carmel și propune un test: Fă facă două altare și Dumnezeul care va răspunde prin foc Acela este Dumnezeul adevărat. Preoții lui Baal își manifestă ritualul lor oribil: strigăte, tăieturi pe trup, cântece ritualistice ciudate și altele, dar nu primesc nici un răspuns. Ilie se roagă simply, scurt și clar, și Dumnezeu răspunde prin foc.

    Pe Carmel s-a făcut diferența dintre adevăratul Dumnezeu și zeii falși; dintre credința autentică, biblică, întemeiată și credința mistică, bazată pe tot felul de ritualuri. Bătălia aceasta a fost una spiurituală, pentru a se demonstra credința adevărată de credința falsă. Cat de ciudată este lumea noastră! Cat de viclean este Satana! Dacă nu te poate ține departe de Dumnezeu, atunci te aruncă într-o înfundătură fără ieșire, într-o mocirlă a credinței, misticismul.
    Credința întemeiată se bazează pe Biblie. Orice susținere trebuie probată de cuvântul scris. Profeția biblică, care ne prezintă lucruri despre viitor contituie un mijloc excelent pentru a proba valabilitatea. Atunci când se împlinește ceea ce Dumnezeu a spus, atunci avem o credință întemeiată. Daniel a studiat Biblia și a constat că cei 70 de ani de robie sunt pe sfârșite și se ruga pentru a apare decretul de întoarce, și, mare i-a fost surpriza când a trăit clipa întoarcerii iudeilor în țara lor.
    Domnul Hristos a făcut profeții despre timpul sfârșitului și ne-a spus: Când veți vedea toate acestea să vă ridicați ochii în sus, căci izbăvirea voastră este aproape. Un adevărat creștin va urmări profețiile Bibliei în lumina timpului lor, în evenimentele istoriei. Dacă face o interpretare corectă și dacă studiază cu atenție, atunci, creștinul acesta, va avea o credință întemeiată. Aceasta îl va ajuta să poată face față greutăților care vin, să rămână statornic lui Dumnezeu, să devină un creștin de încredere.

    Mă bucur că urmărești prelegerile Civilizație și credință! Cred că te interesează și dorești să fi un creștin autentic! Își doresc să ai o credință întemeiată pe Cuvântul lui Dumnezeu și împlinirea acestuia în evenimentele zilei. Vreau să fii printre aceia care vei rămâne în picioare până va veni Isus Hristos.
Domnul să te binecuvinteze cu o astfel de credință!